Asta e a doua iarnă pentru Ştefi, dar e foarte importantă pentru că acum conştientizează mare parte din ce ţine de acest anotimp: zăpadă, frig, ninsoare, om de zăpadă, săniuţă, câini zburdând în zăpadă şi mai puţin fleoşcăiala de pe trotuare şi străzi. Ne propusesem să-i luăm o săniuţă înainte de Sărbători, dar nu am reuşit. Am găsit o mulţime de modele: din plastic, de lemn cu zăbrele, de lemn cu scândură, cu spătar, fără spătar, de la 80 RON până la 7-800 RON (omg!). Vroiam să fie şi sigură, şi să poată fi folosită când mai creşte, să fie şi ieftină, dacă se poate să facă şi cafeaua dimineaţă. Şi uite că au trecut Sărbătorile şi sanie n-am luat. Pisicile erau foarte nefericite din această cauză şi cereau in fiecare zi sanie ca să iasă la zăpadă împreună cu câinii maidanezi din parcare. Le-am ascultat rugile şi am găsit, din întâmplare, o săniuţă numai bună. În ziua următoare s-a topit toată zăpada. Nu durează mult şi mai vine o ninsoare, mult mai serioasă decât ultima. Bucuria noastră că nu mai blocăm debaraua degeaba şi putem ieşi la sanie. Ştefi e încântată la maxim! E atâta zăpadă, frig, copii care se joaca cu bulgări, senzaţii tari pe sanie, oameni de zăpadă, raţe sălbatice şi pescăruşi pe lac ce se bat pe mâncare, e o nebunie de lucruri noi pentru ea.
Zilele urmatoare am mers la creşă pe sanie, dar nu prea pare o idee stralucită, decât pentru Ştefi pentru că e evident că sania nu poate să mearga şi pe trotuarul din ciment (fabricanţii ăştia nu te avertizează niciodată de limitările produselor). Cred ca zilele urmatoare vom folosi iarăşi căruciorul.
Toate bune şi pe curând!
Padre
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu